Edward Kienholz

Edward Kienholz

 

Edward Kienholz (nascut pe douzeci si trei octombrie 1927 – zece iunie 1994) a fost un artist american (artist de instalatie si sculptor) pe care il putem incadra in curentul artistic neo-dadaist/funk art, care si-a trait anii copilariei la o ferma de grau alaturi de parintii sai in Fairfield, Washington. A studiat arta la Colegiul Eastern Washington și pe scurt, la Whitworth College din Spokane, dar nu a primit nici un grad oficial. Dupe o serie de locuri de munca ciudate, acesta s-a stabilit in Los Angeles unde si-a exprimat opinia despre societatea americana prin diferte opere de arta cum ar fi „Five Car Stud” (1969-1972),  „The Back Seat Dodge” (1964) si „The Beanery (1965). Pe langa operele de arta realizate la dimensiuni mari cat mai apropiate de cele reale, in ciuda lipsei sale de pregătire artistică formală, Kienholz a început să folosească abilitățile sale mecanice și de tâmplărie în a face picturi și reliefuri asamblate din materiale recuperate de pe alei și trotuare.

In 1956, Kienholz deschide Galeria NOW, fiind ajutat de catre Michael Bowen pentru sigla galeriei. Tot in acest an face cunostinta cu studentul Walter Hopps, care detinea Galeria Syndell. Cei doi au organizat All-City Art Festival, apoi in 1957, cu poetul Bob Alexander, deschid Galeria Ferus pe North La Cienega Boulevard, Hawthorne, California.

Majoritatea operelor lui Kienholz se remarca prin ambientul creat, prin scenele care fac referire la societatea americana de consum, intr-o maniera groteasca, vulgara avand protagonisti oameni din viata reala, victime ale acestor caracteristici specifice mediului social. In anul 1977, pe baza obectelor gasite prin magazinele de antichitati ale oamenilor, acesta face urmatoarea afirmatie:”Chiar incep sa inteleg fiecare societate doar cautand prin magazinele sau pietele de vechituri. Este o forma de educatie si orientare istorica pentru mine. Pot sa vad o multitudine de idei in ceea ce este aruncat de catre o cultura.”

Kienholz foloseste de asemenea televizorul sau radioul, adaugand imagini si sunete in instalatiile sale pentru a sublinia efectul de degradare sau descompunere prin folosirea obiectelor vechi, folosite, precum si mobilier, animale impaiate etc. Spre exemplu in instalatia „In The Infield Was Patty Peccavi” (1981, Hirshhorn Museum and Sculpture Garden) de Edward and Nancy Kienholz, acesta foloseste haine, lemn, sticla, hartie si lumini pentru a crea o scena in care se doreste evadarea dintr-un spatiu sobru contruit din aceste elemente. Este prezent si un personaj care sta pe un pat privind catre o proiectie ce are forma de spirala, aceasta forma reprezentand spatiul nou, deschis.

O alta instalatie importanta si pe care o apreciez foarte mult este „The Beanery” (1965) unde artistul a folosit atat personaje cat si obiecte pentru a reconstrui atmosfera si aspectul general al barului „Barney’s Beanery” (acesta fiind un grup de baruri din Los Angeles fondat in anul 1920). Kienholz a remarcat faptul că timpul este suspendat în instalație pentru a sublinia monotonia atmosferei din bar; acesta a declarat: “Un bar este un loc trist, un loc plin de straini care ucid timp, amanarea ideea ca ei vor muri.” Numai proprietarul pub-ului are o fața umana, care acționeaza ca o emblema a trecerii necruțatoare a timpului.

https://i0.wp.com/d2jv9003bew7ag.cloudfront.net/uploads/Edward-Kienholz-The-Beanery-1965.jpg

In aceasta instalatie regasim un simbol de-a lungul peretelui din spatele barului care se citește „Fagots – Stay Out”. Semnul a fost pus în mod ostentativ ca un raspuns la presiunea exercitata de poliție, care a avut o tendința spre practici discriminatorii impotriva homosexualilor intre anii 1964-1968. Propietarul a murit in anul 1968, facandu-se eforturi ca placuța sa fie data jos. Pe 7 Februarie 1970 are loc un protest organizat de catre miscarile civile pentru apararea drepturilor LGBT asupra barului/restaurantului, forțand scoaterea semnului. Din acea zi acesta a fost dat jos.

„Five Car Stud” (1969-1972)

Five Car Stud este o lucrare puternică care ilustrează ura multor americani fata de minoritatile rasiale si parteneriate inter-rasiale. In acest terifiant tablou, Kienholz foloseste patru automobile și un camion, intr-o camera intunecata, acestea avand farurile aprinse, luminand o scena socanta: un grup de oameni albi tortureaza un om afro-american dupa ce acestia descopera ca ar fi baut cu o femeie alba. Kienholz a declarat la momentul respectiv:”Deși societatea noastră se consideră postrasiala, Five Car Stud este un memento dur a unei parți rusinoase a istoriei noastre, ale cărei urme încă persista.”Acesta instalatie a fost vazuta o data in Germania în 1972 și de atunci a ramas depozitata in Japonia, timp de aproape patruzeci de ani.

https://i0.wp.com/www.fondazioneprada.org/wp-content/uploads/Fondazione-Prada-Kienholz-13-b-961x640.jpg

Este de remarcat faptul ca Edward Kienholz foloseste astfel de simboluri in operele sale, oferind lucrarilor si un caracter conceptual.

In anii 1970, Kienholz are oportunitatea de a lucra in Berlin. Cele mai importante opere in aceasta perioada se bazau pe asa numitele Volksempfängers (aparate radio care primeau semnal, din perioada national-socialista din Germania).

In 1974, Edward Kienholz face acte performative impreuna cu Jannis Kounellis, Wolf Vostell si alti artisti in Berlin la ADA (Aktionen der Avantgarde).

Acesta moare in data de 10 Iunie 1994,  facand atac de cord dupa o excursie in munti.

https://en.wikipedia.org/wiki/Edward_Kienholz

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s